Absențe motivate

Etichete

bar, bărbați bine, Chiajna, frappe, Herastrau, meci, parc, prieteni, Progresul, role, Tineretului, weekend

Zilele astea am cam tras chiulul de pe blog din diverse motive. Unul dintre ele ar fi vremea frumoasă care nu mi-a dat voie să stau în casă. Pur și simplu mi-a pus rolele în picioare și m-a dat afară din casă. Celălalt motiv ar fi nervii ce m-au năpădit când am citit anumite „amintiri din copilărie”.

Pot spune că weekend-ul meu a început după ultimul curs de vineri, adică de la ora 16. Am fost la McDonalds să pap ceva pentru că nu apucasem până atunci, apoi am tras o plimbare prin Cișmigiu alături de P., care îmi face toate poftele de ceva timp încoace. Și asta îmi place. 😀 Am făcut poze, am râs, ne-am hlizit, ne-am uitat după fete și băieți și după bătrânei simpatici ce-și aduc aminte de tinerețe.

Sâmbătă am fost la meci la juniorul meu care a făcut senzație. A fost omul meciului… pase bune, un gol, a alergat mult, a desfăcut jocul bine, s-a demarcat și mai bine și și-a pus adversarii la pământ cu driblinguri, dar și cu tacklinguri corecte. După meciul picilor a urmat confruntarea seniorilor de la Progresul și de la Concordia Chiajna. Nu am stat mult, dar atât cât am stat am admirat niște „specimene” de bărbați cu adevărat impresionante… aveau pectorali, abdomen, bicepși, tricepși, fesieri de invidiat de unii băieți… și de admirat de fete.

Peste zi am fost pe la B. și m-am rugat de el să mergem în parc cu rolele. Bineînțeles că nu am reușit să îl conving. Și m-am mulțumit să îmi instaleze Photoshopul. Seara am fost la Caru cu Bere (ce aparține lanțului CityGrill) și m-am plimbat prin centrul vechi… am ajuns pe la ora 1 acasă, dar a fost frumos. Nu vreau să vă detaliez cum este să mergi cu tocuri cui de 10 cm pe piatră cubică… %#&@ that shit…

Duminică am fost plecată în parc aproape toată ziua. M-am plimbat cu rolele prin Herăstrău și prin Tineretului și am înjurat destul când am văzut că toată lumea ieșise la o promenadă. Nu prea aveai loc să te desfășori dar, am savurat „plimbarea”. Mi-era dor. 🙂

Pe seară am ieși la un frappe alături de câțiva prieteni și prietene, la un bar din zonă. A fost destul de funny, m-am simțit bine, iar am ajuns la 1 acasă. Eh, așa-i când ești tânăr, am I right? 😀

Per total, am avut un weekend super: am râs mult, m-am simțit bine cu prietenii, m-am relaxat, am uitat de nervi și neplăceri…

Câteva poze…

Leapșă, în principiu…

Etichete

leapsa, prieteni, principii, zambet

Deci, da! Am fost lovită violent cu o leapșă… o leapșă cu și despre principii de viață (sau de viață blogeerească?!) care a venit din două sensuri total opuse… Primul care mi-a pasat leapșa a fost 1+două, iar cel de al doilea a fost Licuriciul Orb care a spus că sunt bloggerița lui preferată ( 😀 thx 🙂 ). Le mulțumesc mult pentru că s-au gândit la mine și pentru că apreciază exercițiul de comunicare pe care îl întreprind prin intermediul acestui blog.

Să purcedem, deci, la treabă:

1. Ce ție nu-ți place altuia nu-i face! Este o zicală tare adevărată… îmi pare rău că se întâmplă să dezamăgesc pe cineva, dar este inevitabil uneori, oricât aș încerca.

2. Dragostea nu este exclusiv spirituală, ea ține de o mulțime de alte influențe exterioare. Și de asta mă conving în fiecare zi ce trece. Oricât de îndrăgostită ar fi o femeie, satisfacerea capriciilor o va face și mai fericită.

3. Ține-ți prietenii aproape, iar dușmanii și mai aproape. Da, mai ales dacă sunt fete! E doar un mod de a le supraveghea!

4. Oricât de dulce și nevinovată ar fi o miciună, prefer adevărul! Nu are rost să complicăm o situație, teoretic, simplă știind că oricum tot acolo ajungem, la un moment dat.

5. Acord încredere totală de la primul salut și trăiesc cu speranța că nu îmi va fi înșelată la prima cotitură. Sunt nebuna?

6. Toate fetele sunt rele și invidioase între ele (chiar și eu, recunosc), așa că prefer să fiu mai prietenă cu băieții. Întotdeauna m-am înțeles mai bine cu ei… 🙂

7. Banii nu aduc fericirea, dar o întrețin al naibii de bine. Și nu vorbesc prostii, credeți-mă!

8. Zâmbește chiar și atunci când ești trist, nu știi cine se poate indrăgosti de zâmbetul tău! N-am dreptate?

9. Nu sunt ranchiunoasă, dar atunci când sunt nervoasă spun tot ce îmi vine in minte. Peste ceva timp îmi trece, dacă nu insiști să mă calci pe ”coadă” în continuare.

10. Niciodată să nu spui niciodată! Nu știi pentru cine sau în ce situație te vei afla și vei face concesia…

11. Prietenul la nevoie se cunoaște! Iar mie îmi place să fiu acolo, să consolez, să sufăr împreună cu el/ea și să transform durerea în zâmbet.

Cam asta e! Sper că este de ajuns!

Ah, mai e ceva: Nu-mi place să-mi spăl ”rufele” în public sau pe blog.

Acum chiar e gata! 😀

And ză leapșa gous tu:

Blindius

MadMe

Sasha

Sclipire

Marius Strâcnă

Rough Night Last Night

Etichete

44 de pahare, baietii, eu, killer preda-te, macao, petrecere, prieteni, rummy, table, vin

Din totdeauna am fost mai prietenă cu băieții decât cu fetele… Am apreciat mereu compania lor și m-am simțit în elementul meu atunci când eram printre ei. Cu toate astea, nu am petrecut niciodată cu ei o sărbătoare masculină.

Dar, după cum bine știm, ”niciodată să nu zici niciodată”. Să derulăm ca să înțelegeți și voi ce s-a întâmplat.

9 martie 2010, marți – cică bărbații ar trebui să bea 44 de pahare în ziua asta…

Prietenii mei, B. și A, m-au rugat să mergem împreună la cumpărături in Carrefour. Ok, să mergem. Am cumpărat 6 sticle de vin roșu, ceva de mâncare și cioco (:X). La 5 am plecat la cursurile de street dance și am revenit pe la ora 21. Bineînțeles că am trecut pe la ei, nu putea să îi las să își facă singuri de cap, nu?

Intru și mă lovește o muzică dată destul de tare… zic în sinea mea ”Petrec oamenii, nu gluma”. Mă așez pe canapea și observ că nebunaticii își făcuseră listă și țineau un tabel cu paharele băute. Again: ”u are sick”. Jucau table, băieții mei… nu am putut să stau degeaba, așa că l-am provocat pe B. la o partidă. Bineînțeles că prima dată am luat bătaie, dar dupa l-am bătut eu. 😀

Au urmat câteva jocuri de rummy la care nu am fost în formă și am cam luat bătaie… Bine că nu le venise încă ideea să jucăm pe porunci. Abia când am început să jucăm ”Macao” și ”Killer predă-te” au început poruncile. Și am băut la vin roșu cât nu am băut în toată viața mea. La un moment dat mi-am dat seama că dacă mai beau puțin o iau razna, așa că am renunțat cât încă mai eram trează.

Bineînțeles că oamenii erau foarte veseli și făceau glume de-ți stătea mintea-n loc. Dacă ar fi fost și un dans, ar fi fost perfect, din punctul meu de vedere.

Deci, așa petrec băieții Sfinții 40 de Mucenici sau ziua bărbatului, după modelul tradițional. Foarte fain. Mi-a plăcut!

 

Back to my old habits…

Etichete

blog, dansatoare, EL, eu, melodie, prieteni

…i am broken in pieces…am o mie de gânduri…de o mie de ori mai multe dileme…idealuri nu mai am…

…mi le-am dorit prea mult și acum nu mai am deloc, nimic…echilibrul lui m-a dezechilibrat…

Poate că e mai bine așa… Cu toate astea îmi pare rău că am mai dezamăgit pe cineva care îmi era drag… care mă îndrăgea…căruia îi pasă de mine…de care îmi pasă și de care începusem să mă atașez…și cel mai important: care mă înțelegea și cu care eram pe aceași lungime de undă.

Nu sunt pentru el! Știu asta! Sper să înțeleagă și el!

Cât despre pierderi…hmm…astea sunt de ambele părți. Nu am piedut doar eu sau doar el, ci amândoi! Și pe lângă ce am pierdut, am câștigat ceva!

Sper să rămânem prieteni, ar fi păcat să renunțăm la o prietenie frumoasă. Și sper să mă mai primească drept dansatoare în noul lui proiect… 😛

Schimbând subiectul, vreau să îmi cer scuze că nu am mai scris pe blog în ultimul timp… am avut un program foarte încărcat care abia mi-a permis să intru pe mess câteva minute… De asemenea, vreau să-i multumesc lui Sasha pentru premiul acordat și pentru faptul că m-a considerat demnă de el. Mulțumesc!

P.S.: m-am chinuit jumătate de oră să găsesc melodia potrivită pentru ceea ce simt… o am în minte, dar nu știu cum se numește! Când îmi voi aduce aminte, o voi adăuga

Marți, 16.02.10

Etichete

aerobic, curs, dans, facultate, inghetata, MCD HotSpot, one beat, prieteni, publicitate, street dance

Am avut o zi destul de agitată… am alergat dintr-o parte în alta, am așteptat o oră prin oraș dupa ai mei… am întârziat la facultate…

De când am primit orarul de la facultate stau și mă uit cruciș la el… Înjur de fiecare dată când văd că nici semestrul ăsta nu avem o zi liberă cum au sau au avut ceilalți… În plus, e super aglomerat! Mă deprimă!

Azi am avut primul curs de publicitate. Am fost foarte plăcut impresionată. Cred că o să îmi fac licența pe un subiect din domeniul ăsta, advertising/publicitate. E foarte tentant. Deși am întârziat vreo 10 minute la curs, nu au fost probleme.  M-am simțit însă pe de lături atunci când ne-a întrebat de portofolii și job-uri. Ținând cont că vreau să fac o carieră în domeniul ăsta, portofoliul este esențial, dar la mine „lipsește cu desăvârșire”! Am câteva pliante cărora le-am facut designul, dar e prea puțin… O să ma pun pe treabă! Promit!

După curs am pierdut prin oraș vreo oră, singurică… apoi am plecat la sală. Înainte faceam aerobic la sala de lângă City Mall, acum am zis să îmbin utilul cu plăcutul, așa că am optat pentru street dance. Și fac aceste cursuri la OneBeat Dance, sala de lânga Mall Vitan. Instructorii sunt dansatori profesioniști, tineri, amuzanți și sociabili. Nici nu simți ca te duci acolo să înveți ceva… Seamănă mai mult cu o întalnire între prieteni unde toată lumea glumește și se simte bine! O atmosferă deosebită!

Apoi am mers la MC Donald`s unde, apropo, netul merge ca naiba! Cică, MCD HotSpot… HotSpot din părți, că zici că era înghețat la cât de prost se mișca. Am păpat o înghețată cu topping de caramel…yummy. Știu, o să ziceți că sunt nebună că mămânc înghețată pe vremea asta, dar, după cum bine știți, eu sunt defectă! Așa că puteți să vă așteptați la orice din partea mea!

Acum o să trag pe dreapta că sunt cam obosită! În plus, mă cam seacă dorul ăsta, mă indispune, mă irită… Ar fi fost bine să adorm în brațele lui! Iar devin sentimentală… Mai bine fug! V-am pupat!

 

Dor…

Etichete

copilarie, dor, jocuri, Premiu, prieteni

Mi-e dor…mi-e dor de mine…de inocenta si salbaticia mea…

Mi-e dor de copilarie…de zilele care treceau pe langa mine fara sa le simt pentru ca eram cu prietenii mei…

Mi-e dor de putinul ala care, pentru mine, era mai mult decat suficient pentru ca il imparteam cu prietenii mei…

Mi-e dor de glumele noastre proaste care mi se pareau perfecte in compania lor…

Mi-e dor de iubirile alea trecatoare care nu mi-au fost impartasite aproape niciodata…

Mi-e dor de guma Turbo care nu avea acelasi gust daca nu o imparteam cu voi…

Mi-e dor de fotbalul din spatele blocului care mi-a lasat destule semne, nu doar pe piele…

Mi-e dor de intalnirile la coltul strazii si palavragitul pana la 1-2 noaptea…

Mi-e dor de „Sotron”, „Elasticul”, „Baza”, „Capra”, „Lapte gros”, „Castelul”, „Frunza”, „Ratele si vanatorii”, „Tara-tara, vrem ostasi!”, „Adevar sau provocare”, „Flori, fete si baieti”, „Parola”, „Leapsa” si cate si mai cate…

Mi-e dor de strangerile de mana a doi copii timizi…

Mi-e dor de voi…

Se pare ca uitam mai repede decat mi-am imaginat vreodata de unde plecam…de la cine plecam…

Ceea ce odata  a fost pentru noi un tel, acum e uitare…

P.S.: Multumesc din suflet, Blindius, pentru premiul acordat! Mi-ai facut o surpriza deosebita!

Amintiri…

Etichete

amintiri, copilarie, prieteni

Cat de multe amintiri poti sa ai si sa nu uiti nici una?

Eu nu am multe amintiri. Am destule, dar nu multe. Spun asta pentru ca, de obicei, amintirile care nu mi-au lasat un gust dulce le-am lasat in urma, nu ma mai gandesc la ele, le-am uitat. In schimb, am o groaza de amintiri frumoase din perioada copilariei sau adolescentei. Fiecare gand pe care l-am pastrat are legatura cu cineva drag, cineva care mi-a fost alaturi la un moment dat, m-a ajutat sau, pur si simplu, mi-a zis o vorba frumoasa la momentul potrivit.

In primul rand, e vorba de mama. E de prisos sa exemplific fiindca stim cu totii cum sunt mamicile si ce le poate pielea… Legat de mama va spun doar o patanie, pe care nu o sa o uit, cu siguranta. Cum este posibil, ma intreb eu, ca o mamica sa isi tina copilul de 8 ani treaz pana la ora 2 doar pentru ca nu il face cum trebuie pe E mare de mana? Am zis ca mor in ziua aceea… ba este prea mare, ba este prea mic, ba este prea patrat…. de ce ai lasat 2 spatii?? Si uite asa imi rupea fiecare pagina din caiet pe motiv de…de fapt, fara motiv pentru ca E-ul meu era foarte frumos (cel putin in mintea mea). Eh…mamicile astea…

Apoi a fost Andra, vecina mea. O nebuna si jumatate. Radeam cu fetisoara asta pana nu mai puteam sa respir. Si cate nu faceam impreuna…Avea o imaginatie bogata, n-ai vazut asa ceva! Bomba atomica era inofensiva pe langa ea! N-avea frica de nimic… Facea experimente care mai de care mai traznite. Odata si-a facut baie in lapte praf… alta data s-a imbracat in rochia de mireasa a mamei sale si a iesit in fata blocului sa se joace… Intr-o zi a inchis un baiat la ea in casa si l-a uitata acolo pana seara…ar fi vrut omu` sa iasa, dar nu avea pe unde fiindca Andra statea la parter si avea grilaj. Pe langa asta, nici macar nu era prin fata blocului…Ea uitase de „prizonierul” ei si plecase in parc sa se plimbe.

In generala au fost Ana si Bogdan, cu care mai vorbesc si acum, poate chiar mai mult decat in acea perioada. Ana, o fata timida si la locul ei. Bogdan, un berbec incapatanat si perfect compatibil cu mine si personalitatea mea. Rad si acum copios cand imi aduc aminte de ora de fizica din clasa a 7-a (cred) la sfarsitul careia Ana era strigata atostopista din cauza regulii mainii stangi. Bogdan, cu care am avut o relatie speciala, am putea spune „dragoste cu nabadai”, a fost adesea terorizat de mine. Odata l-am trantit si i s-a oprit respiratia. M-am speriat ingrozitor, chiar am plans. Si mai erau momentele in care stateam in ultima banca si imi citea din cartea mamei lui cu zodii despre compatibilitatile dintre lei si berbeci sau imi canta melodii de-ale formatiei Linkin Park.

In liceu au fost Alexandra si Oana (ordinea este aleatorie). Oana – blonda naturala, fund misto, isteata. Alexandra – bruneta cu parul pana la fund, impunatoare, care nu te lasa sa comentezi nimic. Am fost gasca de soc… daca ieseam impreuna pe undeva era prapad. La liceu, cand ne puneam pe vorbit, cu greu ne  mai opream. imi aduc si acum aminte de Oana care statea toata saptamana sa invete la geografie si cand venea testul, de emotii, uita totul. Imi aduc aminte cum fetele mele copiau fara jena, iar eu eram rosie si transpirata doar daca  trageam cu ochiul in lucrarea cuiva.

As mai avea multe de spus… Poate o sa va spun continuarea alta data.

Timpul le rezolva pe toate…

Etichete

prieteni, timp

Da, asta am aflat aseara. Si sunt foarte mandra. Imi pare bine ca totul s-a intors acum la normal si ca am din nou un best friend aproape.

Desi m-a dezamagit la un moment dat, a fost tot pentru mine si binele meu. Asa zice el, insa tind sa il cred caci il cunosc prea bine. Ne-am jucat cu focul…fiecare cate putin, atat cat sa simtim miros de ars. Apoi am fugit. Fiecare cum a putut. E bine ca am inteles asta, ca nu era decat un joc. Stiu, imi place sa ma joc, dar atunci parca nu vroiam sa se termine asa de repede jocul…m-am simtit ca si cum cineva mi-a luat jucaria de sub nas.

Imi pare bine ca nu m-am suparat rau atunci caci daca o faceam, acum situatia era diferita. Am ales sa il inteleg si pe el. Si mi-am dat seama ca e mai bine asa. De fapt, asa e perfect. Aseara ne-am reluat conversatiile obisnuite…gagicile lui, problemele mele, ideile lui, tampeniile mele, facultate, tatuaje, pierceuri, fete proaste, fete mai putin proaste, relatii esuate, indiferenta si multe altele.

Asa ca, beib, iti multumesc ca esti din nou alaturi de mine, ca imi faci zilele mai frumoase si ca ma iubesti din nou ca la inceput. Stiu ca nu sunt usor de inteles, dar tu stii cum.

XOXO muah muah (ca sa il citez pe Teo)

Oficial renunt la tine…

Etichete

anturaj, furie, oficial, prieteni, schimbari

Astazi ma simt din nou din alta lume, dar nu o sa ma las coplesita. Azi am de gand sa fac schimbari radicale in viata mea. Nu stiu de unde o sa incep…poate o sa incep cu dulapul sau cu lista mea de prieteni…hmmm…”prieteni”… Oricum, nu o sa stau prea mult sa meditez, macar o data in viata mea sa fac ceva din instinct, nu dupa ce imi petrec ore gandindu-ma daca e bine sau rau. Nu stiu daca e bine cum procedez, insa vreau o schimbare.

Stiu, o sa imi spuneti sa ma vopsesc sau sa ma tund…am facut deja asta, dar nu e de ajuns! Asa ca voi merge mai departe. Ceva din anturajul meu nu imi face bine, imi strica in fiecare zi dispozitia de la o vreme incoace. Saracul dulapul meu…imi vars nervii pe el si pe hainele mele… Este si asta un mod de a scapa de furia interioara, dar nu va inlatura cauza furiei, radacina ei.

De ce sa ocolim atat subiectul? Sa trecem odata la treaba si sa punem punctul pe „I”.

• Urasc sa fiu luata peste picior.

Oricine face acestu lucru poate sa isi ia ramas bun de la mine. Nu sunt genul care sa accepte tot felul de prostii, de vorbe spuse la caterinca. Sa fiu sincera, nici nu prea am simtul umorului, nu imi plac glumele, iar cand eram mica nici sa rad nu stiam…asa ca…imaginati-va!

• Nu imi place sa fiu indusa in eroare.

Nu ma face sa cred un anumit lucru pentru ca mai apoi sa imi zici ca am inteles eu gresit. NU! Cel putin fi sincer cu mine si spune-mi ca te-ai razgandit, poate pedeapsa va fi mai blanda.

• Nu imi place sa ma trezesti din somn.

Oh, Doamne…cea mai mare greseala! Andra poate sa confirme…pe ea mi-am varsat nervii ultima oara. Sorry!

• Nu imi place sa ma lasi sa astept.

Desi, de obicei, ajung mai devreme la locul stabilit as prefera sa fi acolo la fix. Nici mai devreme, nici mai tarziu. La fix. Sau daca promiti ceva, sa te ti de cuvant. Asa e frumos, nu cred ca sunt pretentioasa.

Ar trebui sa inchei aici caci timpul ma preseaza, am multe de facut… De acum incolo eu te las, nu ma mai intereseaza de tine. Nu o sa ma mai gandesc. O sa astept sa vina de la tine, eu am facut tot ce am putut… Nu pot sa te oblig si, in plus, nici nu vreau, nici nu am de ce… O sa vi singur la un moment dat, stiu asta! Asa ca….DE CE ATATA PANICAAAAAA???

Have a nice day :):P

Asta e un bonus…Enjoy!

Mi-e dor…

Etichete

bun, dor, dorinta, prieteni, sentimente

Doamne, ce sentiment ciudat… Il simt in fiecare por al trupului, in fiecare gand si il descopar in fiecare fapta… Ma gandesc adesea la ceea ce nu fac bine, nu suficient de bine ca sa ma intelegi si sa imi dai atentia cuvenita. Nu reusesc sa imi dau seama, nu reusesc sa iti dezvelesc gandirea. Poate ca iti e frica de mine, poate ai si de ce sa simti astfel, dar ar trebui sa sti ca tie nu ti-as face niciodata rau…tie, nu! Uneori sunt rea, dar nu vreau sa te ranesc, mai mult ma joc. Asa sunt eu, mai jucausa. Tu ar trebui sa sti cel mai bine, caci ma cunosti de atata timp, nu-ti sunt straina…nici eu, nici gandul sau fapta mea! Eu sunt a ta la fel cum si tu esti al meu! Probabil ti se pare ca vorbesc prostii…sincer, uneori si eu cred asta, dar ma surprind adesea suferind din aceste motive si astfel descopar ca nu-s prostii, sunt sentimente. Stiu ca de multe ori te-am dezamagit, dar sunt un simplu om si a gresi e omeneste. Nu-mi caut scuze, stiu, sunt de neiertat! Nu ma ierta daca nu vrei…o sa accept…un singur lucru, insa,  iti cer…nu ma uita, pastreaza-ma pentru tine, langa tine mereu! Asa voi face si eu! Pentru ca esti special, pentru ca tii la mine, stiu asta, pentru ca si eu tin la tine, ar trebui sa sti acest lucru, pentru ca nu mai e nimeni ca noi, pentru ca meritam…ne meritam unul pe altul, meritam sa mergem mai departe impreuna, sa facem ceva pentru noi…

Mi-e dor de tine… de multe ori mi-e dor chiar si de mine, caci am momente in care nu sunt eu, nu reusesc sa ma regasesc, sa ma adun… Atunci cand nu esti langa mine, atunci cand nu te gandesti la mine, chiar si atunci cand sunt langa tine si cu toate astea tu nu ma observi! Nu-i un sentiment placut, pe mine chiar ma doare… Nu-i o durere ce ma sfasaie, ci mai degraba una ce ma arde inauntru, ce nu ma lasa sa respir normal…uneori, nici gandurile nu mai sunt coerente…din cauza ta!! Am rabufnit… Iti mai zic o data: Hotaraste-te! Spune-mi ce vrei de la mine, de la noi si chiar de la tine!

Stiu ca tii la mine, nu poti nega asta…simt cand te tin de mana, cand te privesc in ochi si cand te strang in brate. Imi raspunzi mereu cu la fel de multa caldura pe cat iti ofer. Nu-ti fie frica sa recunosti, nici mie nu imi e, nu in fata ta. Ti-am zis de atatea ori cat tin la tine, cat imi lipsesti…si tu…? Tu ce faci? Tu te joci cu mine! iti zic eu. Tu nu esti hotarat! Tu nu vrei sa risti nimic…nu pentru mine, nu pentru noi! Tu vrei, poate, altceva!

Este bine, sincer! Nu trebuie decat sa spui si te voi lasa, te voi elibera de gandul meu…si voi incerca sa imi eliberez gandul de imaginea ta. Daca tu nu ma vrei, de ce te-as vrea eu? Nu,nu te mai vreau, nu vreau pe cineva care nu ma vrea…nu e echitabil. Asta nu inseamna ca te voi uita. Nu, niciodata! Eu uit doar lucrurile rele din viata mea. Tu esti un lucru bun! Nu vreau, nu pot sa te uit!

Citeste si gandeste-te la ce lucruri minunate te impinge un sentiment frumos… Citeste si gandeste-te la ceea ce iti face bine si te motiveaza…o floare, un zambet, mirosul primaverii, un vis frumos, o dorinta arzatoare…o iubire frumoasa!