Etichete

, ,

Cat de multe amintiri poti sa ai si sa nu uiti nici una?

Eu nu am multe amintiri. Am destule, dar nu multe. Spun asta pentru ca, de obicei, amintirile care nu mi-au lasat un gust dulce le-am lasat in urma, nu ma mai gandesc la ele, le-am uitat. In schimb, am o groaza de amintiri frumoase din perioada copilariei sau adolescentei. Fiecare gand pe care l-am pastrat are legatura cu cineva drag, cineva care mi-a fost alaturi la un moment dat, m-a ajutat sau, pur si simplu, mi-a zis o vorba frumoasa la momentul potrivit.

In primul rand, e vorba de mama. E de prisos sa exemplific fiindca stim cu totii cum sunt mamicile si ce le poate pielea… Legat de mama va spun doar o patanie, pe care nu o sa o uit, cu siguranta. Cum este posibil, ma intreb eu, ca o mamica sa isi tina copilul de 8 ani treaz pana la ora 2 doar pentru ca nu il face cum trebuie pe E mare de mana? Am zis ca mor in ziua aceea… ba este prea mare, ba este prea mic, ba este prea patrat…. de ce ai lasat 2 spatii?? Si uite asa imi rupea fiecare pagina din caiet pe motiv de…de fapt, fara motiv pentru ca E-ul meu era foarte frumos (cel putin in mintea mea). Eh…mamicile astea…

Apoi a fost Andra, vecina mea. O nebuna si jumatate. Radeam cu fetisoara asta pana nu mai puteam sa respir. Si cate nu faceam impreuna…Avea o imaginatie bogata, n-ai vazut asa ceva! Bomba atomica era inofensiva pe langa ea! N-avea frica de nimic… Facea experimente care mai de care mai traznite. Odata si-a facut baie in lapte praf… alta data s-a imbracat in rochia de mireasa a mamei sale si a iesit in fata blocului sa se joace… Intr-o zi a inchis un baiat la ea in casa si l-a uitata acolo pana seara…ar fi vrut omu` sa iasa, dar nu avea pe unde fiindca Andra statea la parter si avea grilaj. Pe langa asta, nici macar nu era prin fata blocului…Ea uitase de „prizonierul” ei si plecase in parc sa se plimbe.

In generala au fost Ana si Bogdan, cu care mai vorbesc si acum, poate chiar mai mult decat in acea perioada. Ana, o fata timida si la locul ei. Bogdan, un berbec incapatanat si perfect compatibil cu mine si personalitatea mea. Rad si acum copios cand imi aduc aminte de ora de fizica din clasa a 7-a (cred) la sfarsitul careia Ana era strigata atostopista din cauza regulii mainii stangi. Bogdan, cu care am avut o relatie speciala, am putea spune „dragoste cu nabadai”, a fost adesea terorizat de mine. Odata l-am trantit si i s-a oprit respiratia. M-am speriat ingrozitor, chiar am plans. Si mai erau momentele in care stateam in ultima banca si imi citea din cartea mamei lui cu zodii despre compatibilitatile dintre lei si berbeci sau imi canta melodii de-ale formatiei Linkin Park.

In liceu au fost Alexandra si Oana (ordinea este aleatorie). Oana – blonda naturala, fund misto, isteata. Alexandra – bruneta cu parul pana la fund, impunatoare, care nu te lasa sa comentezi nimic. Am fost gasca de soc… daca ieseam impreuna pe undeva era prapad. La liceu, cand ne puneam pe vorbit, cu greu ne  mai opream. imi aduc si acum aminte de Oana care statea toata saptamana sa invete la geografie si cand venea testul, de emotii, uita totul. Imi aduc aminte cum fetele mele copiau fara jena, iar eu eram rosie si transpirata doar daca  trageam cu ochiul in lucrarea cuiva.

As mai avea multe de spus… Poate o sa va spun continuarea alta data.

Anunțuri