Am fost azi pe la Unirii și mi-am adus aminte de o întâmplare destul de nasoală prin care am trecut astă toamnă.
Mă pregătesc să plec la un casting pentru păr…nu că aș avea vreo treabă cu astfel de chestii, dar am fost rugată insistent să ajung și să iau parte la „eveniment”. Mă îmbrac frumos…frumos adică îngrijit și cu bun simț, potrivit pentru ocazia respectivă: pantaloni , adidași, geacă de piele și o bască mov asortată cu dungile de pe adidași.
Toate bune și frumoase. Ma urc în autobuz (116) și purced spre locul întâlnirii cu Andra, prietena mea. Ne-am întâlnit la Unirii, exact în stația de mașină.
„Hi, hi, hi, ce mai faci?” – minunat. Stând la semafor să trecem spre fântâni, discutăm despre cafeneaua „Hash Hash” și despre Halloween-ul ce tocmai trecuse. În spatele nostru, un bărbat la vreo 40-45 de ani care tot vorbea. Inițial, am crezut că vorbește la telefon și nu l-am luat în seamă. Se face verde și trecem pe partea cealaltă a intersecției. Eu și prietena mea mergem drept dorind să ajungem în zona cu stația de tramvai 32. Toată lumea merge în partea stângă dupa ce traversează intersecția, mai puțin bărbatul acela care ne urmează îndeaproape vociferând în continuare.
La un moment dat, foarte curioasă de faptul că omul vorbea în continuare și pe un ton ciudat, devin atentă. Wrong! Ce credeți că aud? „Mamă, ce cur ai…ce ți-aș face…ce ți-aș drege.”
Ok, nu e vorba de mine, nu mă panichez prea tare. Mă gândeam ca libidinosul vorbea de prietena mea care era îmbrăcată cu o pereche de blugi stretch, cizme cu toc…mă gândesc că îl tentează formele ei, căci domișoara arată foarte bine, dar nu! Porcul vorbea de mine! Îi plăcea și basca mea și o includea într-un act sexual ciudat.
Atât mi-a trebuit! M-am panicat… Deja îl vedeam pe obsedatul ăla sărind pe noi… Îi zic prietenei mele că mi-e frică și o îndemn să mergem mai repede în ideea că scăpam de el. Ea îmi zice că nu am de ce să îmi fac griji. Mereu ea este cea curajoasă. Și o văd cum scoate din geantă un cuțit! WTF! Gata, eram leșinată! Nu mai știam ce se întâmplă! Îi spun doar să stea cuminte că nu e chiar asa de gravă problema, deși în mintea mea era cu totul altceva. Ce puteam să fac?
Am avut noroc că individul a facut la un moment dat stânga și am scăpat în felul ăsta de el. Deși tremuram deja, am respirat ușurată… Nu cred că o să uit vreodată momentele alea!
Cât despre castigul ăla… a fost foarte nasol! Bine că părul meu nu s-a încadrat în cerințele lor, căci fetele alea au fost vopsite „curcubeu”…