Etichete

, , ,

…eu am ales, desigur, spitalul! Nu cu intenție, dar de luni încoace mă simt din ce în ce mai rău. Crampe la mușchii abdominali pentru început, care au cedat pana seara. Apoi a început bâlciul. O stare de rău ce s-a înrăutățit până marți, temperatură 40, dureri de stomac de nu pot nici să respir sau să stau dreaptă. Am luat antitermice și febra a cedat pentru moment, apoi a crescut la loc… Marți seara mama se ruga cu cerul și cu pământul de mine să mergem la doctor sau să chemăm Salvarea. I-am zis că Salvarea nu are rost să o chemăm pentru că durează 5 ore până vine, iar la doctor nu mă țin picioarele să merg… și, oricum, îmi va trece.

Dar nu a fost așa… Miercuri, temeperatura nu a scăzut sub 39, iar stomacul mă durea din ce în ce mai rău (poate pentru că nu pot să beau nici apă, ce să mai zic de mâncat – este un vis frumos!).

Și așa am ajuns miercuri seara la Urgențe. Mi-au luat tensiunea – perfectă, 12 cu 6 și oxigenare 100%. ok! Aștept vreo 20 de minute până mă primesc înăuntru. Mă întind pe pat, mă consultă, mă palpează – ok, te duci să faci o radiografie pulmonară! Păi, femeie, pe mine mă doare stomacul!!!

Mda, m-am resemnat și am întins-o spre radiologie unde domu^ mă freacă la melodie că de ce am venit la ei, de ce nu m-am dus la medicul de familie? Pentru că ăla nu știe ce să îmi facă, în cel mai bun caz îmi dă o trimitere, dar asta înseamnă să mai aștept nu știu cât…

Ok, să trecem peste! Mă întorc de unde am plecat…și observ că s-a schimbat tura. Și o iau de la capat: explic ce s-a întamplat, mă palpează, mă ascultă, apoi pleacă! Vine o asistentă și îmi injectează cu chiu cu vai 10 ml de nu știu ce pentru durere. Când vine medicul rezident și îi spun ca mi s-a administrat ceva, rămâne afiș semn că nu știa despre ce este vorba…

Ok, acum o să te duci să faci o ecografie. Cheam-o pe mama ta pentru că trebuie să cumpere ceva pentru perfuzie de la farmacie că noi nu avem.

S-a dus mama, a cumpărat. Între timp vine medicul șef, mă consultă și concluzionează că nu am nimic, că nu trebuie să fac nici o ecografie.

Vine mama cu medicamentul, il ia asistenta (cea care mi-a căutat venele o juma de oră mai devreme), imi caută venele încă o jumătate de oră la ambele brațe… La un moment dat nu știu ce naiba mi-a atins, că toată mână mă înțepa la fiecare mișcare de a ei. Am început să plâng! Zic, gata, nu mai vreau nimic, nici un medicament!

Acum, partea cea mai tare:

Medicul scrie rețeta: diagnostic- sindrom febril, medicamente – paracetamol, algocalmin. De tot râsul.

Când vede mama ce scrie pe rețetă, răbufnește și le ia pe alea la 13-14… La care medicul spune că nu a terminat rețeta. Și mai scrie ceva ce lua mamaie pentru dureri de spate și picioare, medicament ce nu se administrează dacă ești suspect de boli ale stomacului sau ficatului.

Suuuper!

Mâine de dimineață mă duc la Spitalul Militar, sper să fie puțin mai responsabili!


Anunțuri