Etichete

, , , , , ,

Astăzi am spirit revolunționar și aș protesta impotriva oricărui fapt ce mi se se pare injust sau care este în contradicție cu principiile mele.  Aș milita împotiva rockului și hip-hopului lui Guță, împotriva regilor, copiiilor de aur, mezelurilor cu nume de salam, a vijeliilor cântătoare, împotriva încălzirii globale, împotriva utilizării neresponsabile a resurselor ce nu se regenerează, împotriva  sistemului românesc, împotriva ignoranței și intoleranței, împotriva violenței, împotriva lipsei de respect. M-aș ridica împortiva ta, dacă ai fi unul care susține cele mai sus menționate…

Azi simt nevoia să mă revolt împotiva tradițiilor tâmpite, care fac anumite ființe să sufere…  Azi mă revolt împotriva obiceilui de a tăia miei de Paște! Mi se pare lipsit de suflet să sacrifici atâtea creaturi nevinovate pentru niște capricii…

V-ați uitat vreodată în ochii unui mieluț? V-ați gândit ce simte el? Daca ați face asta sunt sigură că nu ați mai avea puterea să participați la scarificarea lui, să îl vedeți cum atârnă de niște cârlige și cum i se scurge  încet sângele fierbinte care, mai devreme cu câteva minute, îi alerga prin vene stârnit de sentimentul de frică… Hmm, știți și voi sentimentul acela? Nu cred, nu cred ca ați fost vreodată stăpâniți de sentimentu acela sau cel puțin, nu la intensitatea aia.

Poate că sunt subiectivă dar, din moment ce mi-am petrecut 5 ani din pruncie în inima Moldovei, într-un sat colindat odinioară de Creangă, având ca animal de companie un mieluț, vă dați seama că mi-e cam greu să rămân indiferentă la astfel de comportamente. Mi-e greu să văd că ceea ce am iubit odată este acum transformat în drob sau stufat.

Orice ține de obiceiul ăsta mă face să îmi aduc aminte de ochii lui mari și rugători, de blănița lui neagră ca abanosul, de boticul lui mic și umed și de drobul de sare din staul pe care îl lingea cu limbuța lui mică și roz. A fost prietenul meu pentru mult timp, din moment ce eu nu mă aflam acolo din plăcere, ci din ambiția „tatălui” meu de a câștiga o casă.

Nu știu dacă voi îmărtășiți această idee dar, mi-ar plăcea să știu că nu sunt singura care gândește așa. Știu o să mă întrebați dacă de celelalte animale îmi pasă la fel de mult. O să vă răspund că da. Atunci când am auzit că salamul de Sibiu este făcut din carne de cal am jurat că nu voi mai consuma așa ceva în viața mea.

Carnea de pasăre este singura pe care o mănânc liniștită, fără să mă gândesc la numele pe care se poate să îl fi avut animalul, privirea sa sau momentul sacrificiului…

Sper că nu mă considerați nebună!

P.S.: hai să susținem și campania străinului, „Jos cu ei!”, ce militează împortiva inculturii ce se propagă și penetrează toate mediile „datorită” nevoii de grotesc și/sau senzațional a cetățenilor.

Anunțuri