Etichete

, , , , , , , , , ,

Am asistat azi la o discuție foarte interesantă între două femei care au trăit vreo 15-20 de ani în regimul comunist românesc: mama și o bună prietenă de a ei.

Discuția a plecat de la un nene indian care i-a ghicit mamei în palmă acum vreo 10-13 ani și i-a spus că va reuși să câștige casa în care stăm acum după ce se va lupta cu câteva persoane, 3 femei și un bărbat. Hopul cu cele 3 femei a trecut, acum rămâne bărbatul, acesta fiind tatăl meu vitreg care pretinde jumătate din casă deși nu a contribuit cu nimic la achizitionare ei, deși nu contribuie nici acum cu nimic în casă, doar pentru că această casă a fost cumpărată în timpul căsătoriei.

Acum vine legea din Romănia care zice:

„După divorț, toate bunurile achiziționate în timpul căsătoriei se împart în mod egal între soți”. No shit! Și daca sunt copii la mijoc, ce se întâmplă? Ăia unde stau? Pe bloc? Aaa, nu, ei stau cu mama în jumătatea aia de casă, nu contează că sunt înghesuiți 3 într-o cameră, și bărbatul stă singur, ca boierul și o freacă într-un spațiu echivalent cu cel în care stau 3 persoane: soția și copiii lui.

Vi se pare corect? Legea asta o fost dată pe timpul lui împușcatu de un bărbat, zic eu! Omul ăsta zicea că dacă apartamentul era al statului, femeia putea câștiga dreptul să rămână acolo, cu copiii. Dacă apartamentul era cumpărat atunci se făcea împarțela mai sus menționată. Acum, toate apartamentele sunt proprietate privată, cumpărate.

Mie, personal, mi se pare o mare aberație legea asta! Și, by the way, cică nu mai suntem în sistemul comunist. Atunci, de ce puii mei respectăm legi comuniste? De democrați ce suntem!

În Germania, soțul trebuie să plătească, la divorț, pensie alimetară pentru copii și încă o taxă pentru educația lor. La noi, însă, se practică smecheriile. Se trece pe adeverință salariul minim pe economie, se spune judecătorului că ai o mulțime de datorii pe care trebuie să la achiți și uite așa nu mai plătești o treime din salariu pentru întreținerea copilului, ci doar o mică parte…pot spune infimă!

Dacă ar fi fost să trăiesc cu cei 250 de Ron pe care tatăl meu mi-i trimite lunar… nu, mai bine lasă, nu-mi imaginez! Să cred că el câștigă 750 Ron pe lună? Hai să fim serioși totuși! Și, în plus, dacă tot te consideri bărbat asumă-ți toate responsabilitățile până la capăt! Ai dat din fund și a ieșit un copil, ai naibii grijă de el! Dacă te mai și bați cu pumnul în piept că eși tată și ai un copil, asumă-ți dracului toate responsabilitățile: educație, hrană, îmbrăcăminte, sănătate, absolut tot ce implică un trai decent! Sau, nu, voi sunteți bărbați doar când dați din cur, apoi treceți de partea cealaltă a baricadei… un pic bărbați, un pic femei, oameni să vă numiți!

Acum, una la fel de dură. Cică vor să acorde alocațiile copiiilor în funcție de venitul părinților. Deci…alocațiile copiiilor în funcție de venitul părinților… Păi mai românilor… alocația aia e pentru copii, nu pentru părinți. Ce legătură au părinții? Aaa, voi vreți să ajutați familiile sărace, nu? Foarte frumos, dar de ce să le tai rația celorlalți când poți foarte frumos să le oferi o bursă sau, eu știu, un venit suplimetar? Inițial au vrut să acorde alocații doar acelor copii care provin din familii ce au un venit mic (nu îmi aduc aminte dacă suma a fost stipulată). Ceilalți nu mai primeau nimic, poate doar una după ceafă pentru că vroiau. Eh, se pare că nu le-a ieșit schema, s-au răzvrătit prea mulți și a rămas „ca-n pom” sau „ca la noi”.

Și cea mai idioată dintre toate sau, pe principiul „…and the winner is…”, avem legea care îi obligă pe actorii noștri să aleagă între salariu sau pensie. Cam cât de prost sa fie cel care a dat legea asta? Cum putem noi să mulțumim artiștilor care ne-au ajutat să scoatem capul în lume, celor care au avut un cuvânt de spus în istoria teatrului, artei dinRomânia? Artiștii au muncit și și-au plătit dările către stat pentru ca mai apoi să vină (P)Boc și să spună că trebuie să alegi: ori pensia (pe care o merită oricum, pentru că a cotizat, a plătit de-a lungul timpului pentru a o avea), ori salariul. Dar la demnitari nu se aplică! Nu, nu! Să nu cumva să se aplice ca oricum câștigă prea puțin, abia trăiesc de pe-o zi pe alta, ce puii mei!

Și la aviatori, același lucru! Deștepților, oamenii ăia și-au riscat viețile în fiecare zi pentru noi! Nu merită măcar atât?

Deh, așa e la noi! Și ca la noi, la nimeni! Și cică „Să trăiți bine!”. Aha, mai din părți! Mai e destul până se pune românul la treabă astfel încât să decurgă și la noi lucrurile normal, civilizat! Deocamdată se rod oase și se linge mult în stânga și în dreapta, că, nah, ăsta e spiritul românului și așa consideră el că trebuie să își câștige un loc!

Dacă aveți ceva de comentat cu privire la ceea ce am scris aici, va rog să o faceți ținând cont că nu ma pricep la politică și că acest articol a porint din dorința de a oglindi o parte din legile României, legi care nu prea ne onorează.

Anunțuri