Etichete

, , , , , , ,

Oare cum se face că atunci când sunt fericită, nu pot scrie? Sunt extrem de curioasă să înțeleg ce se întâmplă în mintea mea de nu mai pot să îmi pun 5 gânduri cap la cap. Oare fericirea mea nu face bine inspirației? M-am tot gândit și nu găsesc o explicație plauzibilă… dacă știți voi ceva, vă rog, nu ezitați să-mi spuneți și mie.

 De la un timp am început să mă simt ciudat. Sunt vulnerabilă și o știu foarte bine. O știe și el. Cu toate astea, l-am acceptat și i-am dat toată puterea de a mă doborî cu un singur cuvânt. Sunt hotărâtă. De data asta, nimic nu-mi va sta în cale. De data asta, o să fiu eu…cu toate defectele și calitățile mele. Mă va cunoaște și mă va aprecia pentru ceea ce sunt și pentru ceea ce nu voi putea fi niciodată, nu pentru ceea ce aș putea sau aș vrea să fiu. Îmi va cunoaște toate ipostazele și se va delecta cu ele. Îmi va cunoaște fiecare gând și fiecare vis. Îmi va ști toate temerile și tot ce mă face fericită. M-am cam săturat să fiu o altă „eu” de teamă să nu rănesc pe cineva…Totuși, cred că îmi pot permite lucrul ăsta, să fiu eu însămi, cu riscul de a dezamăgi pe alții sau de a-i trezi la realitate.

Nu mă voi limita să zbor aproape de țărm cu gândul că va fi mai puțin dureroasă căderea…nu… Voi zbura cât mai sus și cât mai departe, chiar dacă asta va însemna să fiu făcută țăndări la aterizare. De fapt, hai să nu ne gândim la căderi sau aterizări.Nu vreau să mă gândesc la lucrul ăsta de pe acum… Știu că nu putem trăi numai în zbor, dar deocamdată aș vrea să îmi permit luxul să visez, să visez frumos… Să sperăm că ne vom opri din zbor coordonându-ne perfect, fără să ne întrerupem călătoria sau să ne rupem vreo aripă.

Nici nu îmi vine să cred…cum a început totul…cum a decurs totul… Luând în calcul timiditatea mea și faptul că nu mai vorbisem până atunci, este uimitor felul în care m-am deschis în fața lui și viceversa. De multe ori sunt categorisită drept fițoasă sau îngâmfată datorită faptului că nu comunic foarte bine cu persoane străine. Ei, uite că de data asta m-am surprins chiar și pe mine… Așa se întâmplă când este o legatură între două persoane, nu doar ”mai bine așa, decât singur”.

Lângă el, totul pare mai ușor… Am învățat că pot fi și amuzantă, lucru care până de curând îmi era total necunoscut. Pentru mine, lucrul ăsta cu amuzamentul este o mare realizare, caci mi se pare esențial atât într-o relație, cât și în viața de zi cu zi. Nu știu de ce, înainte mi se părea imposibil să fiu pe aceași lungime de undă din punctul ăsta de vedere.

E impresionant felul în care o persoana te poate transforma…nu, nu e potrivit cuvântul „transforma”…mai degrabă, te poate face sa te descoperi. E minunat să vezi cum lasă semne în ființa ta… Poate o să ziceți că sunt cuvinte mari, prea mari…dar, pentru mine, nu… Uneori aș vrea să spun atât de multe, însă cuvintele mi se par atât de sărace în înțelesuri…

Mai sunt o mulțime de lucruri pe care aș putea să le menționez ca fiind un plus pentru noi. În primul rând faptul că pot să vorbesc orice cu el, de la nebunii sau cele mai intime lucruri până la cele mai serioase sau haioase. Apoi, ar trebui să menționez faptul ca știe să impresioneze o fată (sau poate doar pe mine?), vorbește frumos și are grijă de mine…

Aș putea continua la nesfârșit…dar cred că deja v-ați plictisit. Așa că închei aici.

Anunțuri