Da, te rog sa ma ierti! Nu sunt perfecta, nici nu pretind ca sunt…nu sunt, poate, nici tot ceea ce-ti doresti…dar incerc sa fiu cat mai aproape de ceea ce cred eu ca ti-ar placea sa ai. Pentru ca tin la tine si imi pasa si mai ales pentru ca meriti.

Nu sunt nici cea mai frumoasa fata, nici cea mai desteapta si, pe langa asta, nu am nici inaltimea potrivita. Nimeni nu poate sa le aiba pe toate. In schimb, sunt EU. Intotdeauna voi fi acolo pentru tine.

Te voi dezamagi probabil in unele aspecte…sper sa ma ierti si sa nu ma alungi. In cele mai multe sper sa te pot ferici. Te voi supara, dar impacarile sunt dulci. Te voi certa si poate nu voi fi mereu de acord cu tine… vei sti tu ce sa faci pentru a ma imbuna.

Asa e Eu. Un pic dulce, un pic acrisoara, pufoasa si calduroasa, rea, plangacioasa, sufletista si alintata.

In cele mai rele momente ale tale vreau sa fiu langa tine…in cele mai bune sper sa ma vrei alaturi.

Ce varza e mintea mea…gandurile mele alearga necontrolat si se lovesc continuu de peretii constiintei mele… Zici ca sunt beata, dar pe bune ca nu am baut decat un expresso care, zic eu, ar avea menirea de a ma tine treaza si coerenta. Din pacate, nu cred ca am baut ce trebuia… poate imi trebuia o votka, o nebunie cu mult alcool ca sa ma fac praf…poate era mai ordine in mintea mea. Asa nu am nicio sansa sa reusesc sa scriu ceva „citibil”…nah ca am inventat si un cuvant…ce varza sunt… Nu stiu ce dracu am facut de ma simt in halu` asta…sau poate ce nu am facut…

Stiu! …Am uitat ce stiam…Stai…parca imi aduc aminte…Da! Sunt o vaca, doar ca nu dau lapte…mai fac muu din cand in cand, dar doar ca sa ma prostesc si eu… De ce sunt vaca? Pai…nu stiu…asa imi zice mama cand o supar.

Si azi am facut o prostie…si de asta sunt vaca, dar o vacutza diferita… Am dat-o in bara, stiu…IARTA-MA! Ti-am promis ca o sa fiu acolo cand ti-e greu…azi am lipsit…nemotivat…sau motivat,dar ce mai conteaza? Sunt o nemernica si sunt o nemernica mai rea ca tine…

Iarta-mi momentele de slabiciune…sunt in firea omului, in general, si in a mea mai ales…

Iarta-mi nehotararea din unele momente…si ezitarile dese…

Iarta-mi gandirea, uneori, de copil…si iarta-mi gandul…

Iar nu pot sa mai gandesc…e groazic…sa vrei sa spui atatea, dar sa nu poti…sa nu te poti regasi in tumultul propriilor ganduri…sa nu le poti pune cap la cap astfel incat sa creezi un fir narativ logic si coerent atat din punct de vedere cronologic, dar si din punct de vedere al continutului… Si iar imi vin nervii…si imi vine sa sparg minunatie de monitor la care am tanjit atat…

O sa inchei aici ca si asa ma chinui degeaba…nu o sa poata nimeni citi si mai ales intelege…

Imi pare rau…

Anunțuri